MÂNDRU CĂ SUNT ROMÂN!

                                                            Andrei-Gheorghe Leordean-clasa a IV-a C

           Mi-amintesc de parcă ar fi azi. Era o zi geroasă de început de iarnă, în anul 1918. Întreg Maramureșul era acoperit de un strat subțire de zăpadă.  Mă trezește bunica dis-de-dimineață și îmi spune să-mi iau straiele de sărbătoare pentru că este o zi mare pentru istoria neamului nostru. Nu am înțeles eu prea bine ce vrea să spună, dar m-am gătit frumos, mi-am luat cămeșa și pieptarul, mi-am pus cioarecii și gubița,  apoi cușma de blană de miel în cap  pentru că afară era un ger de crăpau pietrele.

Cu câteva seri înainte am văzut-o pe bunica mea cum cosea de zor drapele tricolore din bucăți de pânză de culoare roșie, galbenă și albastră. Ne-a făcut fiecăruia câte un steguleț de care trebuia să avem grijă ca de ochii din cap.

Ne-am pus într-o traistă mai multe merinde, câteva fructe și două bidoane cu apă de la izvor, deoarece știam că drumul va fi greu și obositor. Căruța era pregătită de cu seară de către bunicul pentru plecarea înspre  Alba-Iulia. Eram foarte emoționat pentru că urma să particip la un moment istoric pentru România.

            Am pornit la ora șase și jumătate dimineața și am tot mers până la ora nouă seara, pe când am poposit în căsuța unui prieten de-al nostru. Efortul a fost mare, drumul lung și obositor, dar a meritat și nu am renunțat indiferent de situație.

            A doua zi, dis-de-dimineață, ne-am continuat drumul, mai având câteva două ore de mers. Ajunseserăm la locul unde avea să se întâmple Unirea celor trei mici țărișoare, la Alba-Iulia. Acolo erau foarte mulți oameni,  peste 100.000, cu toții dorind același lucru, Unirea cu România Mamă.

            După ce Marea Adunare Națională a aprobat Unirea, a fost ținută o paradă în cinstea acesteia. Parada a fost cu foarte mulți soldați, tancuri și mașini de armată. Oamenii simțeau o stare de bucurie și de învingere.

            Voi vă dați seama că la un eveniment atât de important s-au făcut doar cinci poze?

            După terminarea paradei, toți patrioții care au stat în frig și ger acum plecaseră acasă la copiii și familia lor, bucurându-se că au reușit să-și vadă visul de veacuri împlinit. Iar eu am fost cu atât mai mândru cu cât eram unul dintre puținii copii care au participat la înfăptuirea MARII UNIRI de la 1 DECEMBRIE 1918.

Eu și Marea Unire

Ștefan-Raul Șimonca Tarța- clasa a IV-a C

Într-o zi frumoasă de iarnă, în anul 1918, eu fratele meu și părinții noștri am hotărât să plecăm la Alba-Iulia pentru a participa la Marea Unire.

Dis-de-dimineața, mama a pregătit merinde de drum, noi am împachetat câteva haine și am plecat. Pe drum la ieșire din satul nostru ne-am întâlnit cu alți oameni care mergeau și ei la Alba iulia. Mergând împreună ne-am împrietenit, am râs, am cântat și am povestit mult.

Spre seară niște oameni cu suflet mare, ne-au luat și pe noi în căruțele lor și așa am ajuns la Alba-Iulia. Ajunși acolo, noi copiii am adormit în căruțele oamenilor în timp ce părinții noștri povesteau.

Dimineața am mâncat merindele, în timp ce oamenii prezenți discutau despre unirea tuturor țărilor românești. A fost o zi lungă și plină de discuții. La finalul zilei s-a hotărât unirea țărilor.

Într-o frumoasă zi de iarnă, s-a realizat Marea Unire a țării Românești la care am participat și noi. Spre searăntoți am plecat la casele noastre pentru a sărbătorii Marea Unire.

  Ștefan-Raul Șimonca Tarța – clasa a IV-a C