Lavinia Braniște (n. 1983Brăila) este o prozatoare și traducătoare română.

Lavinia Braniște a crescut în Brăila. A studiat limbi străine și literatură în Cluj-Napoca și în București. Lucrează ca traducător de cărți pentru copii.

În 2006, ea și-a publicat primul volum de poezie, în 2016, a apărut primul ei romanInterior zero a fost distins cu premiul Nepotu’ lui Thoreau.

O altă scriitoare română contemporană pusă de fapte mari este Lavinia Braniște, care reușește să impresioneze cititori de toate vârstele, scriind atât poezie și proză pentru adulți, cât și literatură pentru copii. Romanul său Interior zero a primit premiul „Nepotu’ lui Thoreau“ pentru cea mai bună carte de proză a anului 2016 și a fost tradus în germană și polonă.

CĂRȚI PENTRU COPII:A scris Seria ROSTOGOL:

Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, n. Coman; n. 25 martie 1942TimișoaraRomânia) este o scriitoare (autoare a 26 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi) și luptătoare pentru libertate civică din România.

În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent.

Este membru corespondent al Academiei Române (din 2016).

Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944, familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România, preotul Gheorghe Coman a fost arestat ca “dușman al poporului”. Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.

Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.

Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică.

După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.

Cărți de poezii:

  • Persoana întâia plural, 1964
  • Călcâiul vulnerabil, 1966;
  • A treia taină, 1969;
  • 50 de poeme, 1970;
  • Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972;
  • Poeme, 1974;
  • Somnul din somn, 1977;
  • Întâmplări din grădina mea, 1980;
  • Ochiul de greier, 1981;
  • Ora de nisip, 1984;
  • Stea de pradă, 1986;
  • Alte întâmplări din grădina mea, 1987;
  • Întâmplări de pe strada mea, 1988;
  • Poezii, 1988;
  • Arhitectura valurilor, 1990;
  • 100 de poeme, 1991;
  • În dimineața de după moarte, 1996;
  • La cules îngeri, 1997, 2003, 2004;
  • Cartea albă a lui Arpagic, 1998;
  • Balanța cu un singur talger, 1998;
  • Soarele de apoi, 2000;
  • Refluxul sensurilor, 2004;
  • Poeme (1964-2004), 2005;
  • Întoarcerea lui Arpagic, 2008;
  • Patria mea A4, 2010;
  • Pleoape de apă, 2010;
  • În bibliotecă, 2018
  • Variațiuni pe o temă dată, 2018

Cărți de eseuri

  • Calitatea de martor, 1970, 2003
  • Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975
  • Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978
  • Coridoare de oglinzi, 1983
  • Autoportret cu palimpsest, 1985
  • Orașe de silabe, 1987
  • Geniul de a fi, 1998
  • Ghicitul în mulțimi, 2000
  • Cine sunt eu?, 2001
  • A fi sau a privi, 2005
  • O silabisire a lumii, 2006
  • Spaima de literatură, 2006
  • Fals tratat de manipulare, 2013
  • Istoria ca viitor, 2017

Cărți de proză

  • Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 – nuvele fantastice;
  • Proiecte de trecut, 1982 – nuvele fantastice.

Ioana Pârvulescu (n10 ianuarie 1960Orașul StalinRomânia) este o eseistă, publicistă, critic literar român și profesor la Universitatea din București.

A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, secția română-franceză, în 1983. Între 1983 – 1990 a fost profesoară (de română și franceză) la Școala nr. 1 din Roata de Jos, județul Giurgiu. Între 1990 –1993 a fost redactor la Editura Litera București. Între 1993 – 2010, este redactor la săptămânalul România literară, responsabil cu secțiunea de critică literară. Rubrici săptămânale permanente în această perioadă: Cronica literarăPremiile literareAlfabetul doamnelor (istoria personajului literar feminin în literatura română), Alfabetul domnilor (istoria personajului literar masculin), Revista revistelor interbeliceCronica optimistei/pesimistei (tablete literare) etc. Colaborări cu articole la principalele reviste culturale din România. În prezent, este profesor universitar la Departamentul de Studii Literare al Facultății de Litere din București.

Numele Ioanei Pârvulescu este bine cunoscut iubitorilor de literatură românească de calitate. Dublă premiantă a Premiul Uniunii Europene pentru literatură pentru romanul Viața începe vineri în 2013 și pentru nuvela O voce în 2018, scriitoarea este renumită îndeosebi pentru cercetările sale amănunțite asupra istoriei românești nescrise din ultimele două secole, publicate sub formă de eseu. 

Inocenții este povestea unei copilării trăite în Brașov, în perioada comunistă, dar nu este încă o carte despre viața în comunism. În schimb, este un roman care oferă din belșug emoție și căldură, care te ajută să-ți regăsești acea pură naivitate copilărească. Pârvulescu te duce pe aripi de trecut și te face să vezi lumea prin ochi de copil, cu toată magia, inocența și candoarea specifice acestei perioade. O carte plină de tandrețe, cu personaje bine conturate, un melanj de fericire și tristețe, care îți va aminti cu nostalgie de propria copilărie. 

TEXT PRELUAT de pe Wikipedia, Cărturărești